* Ecologie generală

Conţinutul disciplinei contribuie la realizarea unei calificări superioare a specialistului, asigurând pregătirea teoretică şi practică pe probleme de mediu. în urma parcurgerii acestei discipline trebuie să se acumuleze cunoştinţe privind relaţiile specifice dintre organisme, inclusiv ale acestora cu mediul lor înconjurător şi identificarea legilor generale ale naturii.Cunoştinţele dobândite de studenţi în timpul orelor de curs şi de lucrări practice la această disciplină, contribuie la formarea lor ca specialişti în domeniul mediului, le oferă instrumentele de lucru necesare pentru integrarea lor în activitatea de protecţia mediului şi pentru soluţionarea unor probleme concrete cu care se vor confrunta ca personal de specialitate.

Studentilor le sunt prezentate detaliat conceptele si interpretarile teoretice de baza pentru abordarea problematicii ecologiei, a studiului sistemelor supraindividuale, trecandu-se in revista notiuni legate de bioritmuri, climogramele, principiile de baza ale recoltarilor de probe, fisa statistica, corelatii, estimarea efectivelor si a densitatii populatiilor, calcularea dispersiei prin diferite metode, structura populatiilor pe sexe si pe varste, crestrea logistica si cresterea exponentiala a populatiilor, coeficientul de asociere, analiza sinecologica, diversitatile α, β si γ, studiul nisei ecologice.

Sunt date exemple-tip pentru fiecare tema în parte, cu descrierea cauzelor, formelor de manifestare, consecintelor si a modalitatilor de abrdare a fiecarui fenomen.

Succint sunt prezentate studii de caz, insistându-se pe acelea cu importanta mare din punctul de vedere al aspectelor de ordin practic. Exemplificarile se dau preponderant prin situatii cu care se confrunta tara noastra.

Obiectivele disciplinei:

- însuşirea principalelor noţiuni cu care operează ecologia, înţelegerea proceselor ecologice ce au loc la nivel de individ, populaţie, biocenoză şi ecosistem;

- dobândirea unor cunoştinţe privind omul şi influenţele sale asupra ecosistemelor;

- conştientizarea importanţei cunoaşterii legislaţiei ecologice, a eticii ecologice, a protecţiei mediului şi semnificaţiei restaurării ecologice;

- dobândirea capacităţii de a folosi metodele de statistică ecologică în prelucrarea şi interpretarea datelor experimentale.

Metode didactice folosite:

Curs: Prelegere, dezbatere pe tema cursului în prealabil anunţată, proiecţie de filme care ilustrează mediul de viaţă şi comportamentul unor specii, proiecţii power point

Lucrari practice: Activităţi practice demonstrative, efectuate de cadrul didactic, activităţi practice individuale ale studenţilor şi activităţi organizate pe grupe de studenţi, dezbaterea unor teme de lucrări practice, aplicaţii pe teren, întocmire de refereate pe baza prelucrării unui set de date primare.

Tematica cursului:

1. Introducere în ecologie: definiţia şi conţinutul ecologiei, obiectivele ecologiei, scurt istoric, contribuţii româneşti la dezvoltarea ecologiei

2. Concepţia sistemică. Sisteme biologice: teoria generală a sistemelor, sistemele biologice şi însuşirile acestora, ierarhizarea sistemelor biologice (nivelul individual, nivelul populaţional sau al speciei, nivelul biocenotic, nivelul biosferei – scurtă caracterizare)

3. Unitatea vieţii cu mediul înconjurător: noţiunea de mediu înconjurător, mediul eficient şi medii specifice, noţiunea de biotop, structura în trepte a mediului înconjurător.

4. Elementele mediului geofizic în biotop: gravitaţia, magnetismul, presiunea atmosferică şi influenţa acestora asupra distribuţiei vieţuitoarelor, Elementele mediului orografic în biotop: relieful şi influenţa acestuia asupra distribuţiei vieţuitoarelor

5. Elementele mediului edafic în biotop, rolul solului în viaţa organismelor, Elementele mediului hidrologic în biotop: apa lichidă, umiditatea atmosferică şi influenţa acestora asupra vieţuitoarelor

6. Elementele mediului geochimic în biotop: circuitul geochimic al elementelor. Mediul natural şi cel influenţat de om. Factori limitativi din mediu: legea toleranţei, legea minimului, legea interacţiunii factorilor limitativi

7. Ecologia populaţiilor: noţiunea de populaţie, statica populaţiei (efectivul, rata natalităţii, densitatea, rata mortalităţii, indicele de creştere numerică).

8. Structura populaţiei: structura pe vârste, structura pe sexe. Dinamica populaţiei: strategiile demografice r şi k.

9. Ecosistemul: definiţie, structura spaţială: dinamica limitelor ecosistemului, macrostructura spaţială (orizontală şi verticală), microsctructura spaţială

10. Structura biocenotică şi informaţională a ecosistemului. Echilibrul ecologic.

11. Structura trofodinamică a ecosistemelor: niveluri trofice, lanţuri trofice, reţele şi piramide trofice

12. Nişa ecologică. Mijloace fizice şi chimice de comunicare intraspecifică.

13. Relaţii interspecifice: concurenţa, prădătorismul, parazitismul, comensalismul, mutualismul, amensalismul, neutralismul.

14. Productivitatea primară: modalităţi de estimare, nivelul productivităţii primare a principalelor ecosisteme. Productivitatea secundară.

15. Dinamica ecosistemelor: fenomene aleatorii, fenomene ritmice, succesiuni.

16. Biosfera: structura, dinamica exogenă, dinamica endogenă, funcţii biogeochimice.

17. Tipuri de ecosisteme din România

18. Influenţele umane în biosferă (ecosferă), agroecosistemele şi agroecologia; ecologia aşezărilor umane.

19. Poluarea şi modalităţile de deteriorare ale ecosistemelor.

Tematica lucrarilor practice:

1. Metode de cercetare ale ecosistemelor; recoltarea, conservarea probelor şi pregătirea pentru prelucrare.

2. Analiza cantitativă a unor factori abiotici: temperatura, umiditatea, lumina, vântul, presiunea atmosferică.

3. Construirea climogramelor şi a bioclimogramelor

4. Elemente de statistică ecologică: sinteza grafică univariată. Prezentarea unui şir univariat într-un tabel statistic simplu şi distribuţia de frecvenţe corespunzătoare

5. Aplicaţie cu specific ecologic a distribuţiilor negrupate – distribuţii de abundenţe.

6. Gruparea măsurătorilor.

7. Analiza unor şiruri de variabile cantitative – indicatori de tendinţă centrală

8. Măsurarea concordanţei cu o distribuţie normală (teoretică) – testul χ2.

9. Extragerea eşantioanelor cu ajutorul tabelei de numere aleatoare (randomizate).

10. Estimarea mediei unei populaţii statistice prin media unui eşantion aleator simplu.

11. Eroarea standard a unui estimator, eroarea limită a unei estimaţii şi intervalul de încredere aferent.

12. Etapele aplicării unui test statistic.

13. Teste de comparaţie. Testul t pentru observaţii perechi.

14. Spectrul ecologic al biocenozei.

15. Structura pe sexe şi pe vârste a unei populaţii.

16. Indici de diversitate şi de biodiversitate.

17. Aplicaţie pe teren. Întocmirea unui referat: prelucrarea unui şir de date brute conform cu metodele prezentate în cele două semestre, interpretarea rezultatelor

Bibliografie obligatorie:

1. N. Botnariuc, A. Vădineanu – Ecologie – Ed. Did. şi Ped., Bucureşti, 1981.

2. D. Cupşa – Note de curs de Ecologie generală, volum electronic, 2006.

3. B. Lixandru, I. Petroman – Elemente de ecologie factorială – Ed. Mirton, Timişoara, 1995.

4. Gh. Mohan, A. Ardelean – Ecologie şi protecţia mediului, manual preparator – Ed. “Scaiul”, Bucureşti, 1993.

5. Gh. Mohan, A. Ardelean, M. Georgescu – Rezervaţii şi monumente ale naturii din România - Ed. “Scaiul”, Bucureşti, 1993

6. I. Puia, V. Soran, I. Rotar – Agroecologie, ecologism, ecologizare - Ed. Genesis, Cluj-Napoca, 1998

7. I. Sas – Lucrări practice de Ecologie, referate, format electronic, 2006.

8. V. Soran, M. Borcea – Omul si biosfera, Ed. Albatros, 1985

9. B. Stugren – Bazele ecologiei generale - Ed. Stiint. si Enciclopedicã, Bucuresti, 1982

10. B. Stugren – Ecologie teoretică – Ed. Sarmis, Cluj-Napoca, 1994.

11. Coord: B. Stugren – Probleme moderne de ecologie – Ed. Ştiinţ. şi Enciclop., Bucureşti, 1982.

La stabilirea notei finale se iau în considerare:

- răspunsurile la examenul final scris si oral (evaluarea finală) – 50%;
- răspunsuri, atitudini şi participare la discuţii in timpul semestrului (testarea continuă) la lucrari practice, activitati gen teme/referate/eseuri/traduceri/proiecte, aprecierea conţinutul ştiinţific şi modul de prezentare al referatului, toate apreciate prin nota colocviului de lucrari practice – 50%.

Cerinţe minime pentru promovarea colocviului la lucrari practice: prezenta la toate formele de activitate didactica in proportie de 100% (conform Legii educatiei nationalenr. 1 din 5 ianuarie 2011), realizarea tuturor materialelor cerute de cadrul didactic in timpul semestrului, obtinerea notei finale de minimum 5,00 la colocviul de lucrari practice.

Cerinţe minime pentru promovarea examenului: obtinerea notei minime 5,00 la colocviul de lucrari practice si a notei minime 5,00 la proba scrisa si orala a examenului.

Lector univ. dr. Liviu-Daniel GALATCHI